Privind în jurul meu...

      Astazi, am trecut pe langa un barbat fara o mână, apoi mergând la piaţă am vazut doi oameni care vorbeau singuri, erau îmbrăcaţi în zdrenţe si miroseau tare urât. Dupa un timp, in drumul meu spre o cofetarie, am vazut doi barbati cum tineau pe brate o tanara fără picioare, care râdea cu pofta… Unul dintre cei doi barbati a desfacut scaunul cu rotile si apoi, amandoi barbatii au asezat-o cu grija in acel scaun. Ce mare bucurie a insemnat plimbarea pentru acea tanara, astfel incat, ea sa rada asa cu pofta. Râdea şi privea trecătorii, peisajul ca şi când ar fi desoperit totul pentru prima oară.  M-am gândit că ar trebui să fiu mai îngăduitoare. M-am gandit ca este o mare binecuvantare sa fii sanatos, pe picioarele tale, sa ai mintea lucida, sa nu depinzi de nimeni.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  •     Mircea ai perfecta dreptate. Vezi Mircea, fuga noastra prin timp ne poate transforma in oameni superficiali. Si poate nu vedem lucrurile in profunzimea lor. Dincolo de infirmitati pot fi descoperiti oameni mari, adevarati.

  • Ce bine este cînd ajungi să vezi omul și nu infirmitățile lui! Unii le au...în cap, atunci cînd îi disprețuiesc pe alții.

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean Miresme de mai
Acum 11 ore
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Miresme de mai
Acum 12 ore
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 12 ore
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean Cotloanele prăfuite ale minţii lui Athanasios Vorba-n-Vânt (ʘ)*
Acum 12 ore
Mai Mult…
-->