Pun prea mult suflet

Pun prea mult suflet în ceea ce fac și cred că de acolo-mi stă păcatul.
Mă ofilesc, mă plâng, zâmbesc sau tac, încep să-nvăț pe ață înșiratul
mărgelelor de visuri și trăiri, cu care-apoi mă-mpodobesc în noapte.
Aștern pe foaie clipe, amintiri, trădări, iluzii, neputințe, șoapte.
Pun prea mult suflet în ceea ce spun și nu îmi neg dorința de mai bine, 
mă scald în rău și ies apoi imun la ignoranță, implorări, suspine.
Pun prea mult suflet...Simt că-n infinit e casa de iubiri ce ne cuprinde.
Trăiesc în noapte și un răsărit atinge depărtările livide.
Pun prea mult suflet în ceea ce fac și cred că de acolo-mi stă păcatul.
Mă ofilesc, mă plâng, zâmbesc sau tac, încep să-nvăț pe ață înșiratul...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->