Sunt zile când mă port ca un boem,
Fac nebunii și beau destul coniac;
Mai scriu din când în când câte-n poem,
Iar lumea spune că-s un demoniac
În casă, amintiri mă năpădesc
Și mă gândesc la zilele apuse;
Norocul e că încă mai iubesc
Și sunt iubit... de fetele seduse
Rămân același, plin de romantism,
Mă întrețin cu vise adormite,
Mă regăsesc în tot ce e kantism,
Tot savurând la clipele-mplinite

Comentarii
Acelasi, Silvia!
Multumesc pentru vizita!
Același visător solitar?
Multumesc!
Buna dimineata!