(nenăscutului)
De vrei să mă scutur de lutul
ce-n vorbe de vreme-i sădit,
mai lasă-ţi dulceaţa-n sărutul
în lume de mine şoptit.
De vrei să mă-mprăştii sub umbra
tăcerilor tale-n scântei,
preaumblă-ţi prin gânduri penumbra
unei pierdute femei.
Şi toarce-mă-n miezul de noapte,
şi poartă-mă-n somnul tău lin.
Din tine, un Rai, de se poate,
să curgă peste-al iubirii destin.
De taci, eu mă scutur de floare.
De pleci, se deschide-un mormânt
de care mă leagă-o visare…
şi carnea-mi miroase-a Cuvânt.
Mai trec prin mine corăbii,
spre cerul cuprins de dureri!
Ca-n sânge străpunsă de săbii,
sunt fulgerată de dulci primăveri.
-->
Comentarii
multumesc Lenus! cu respesc
Frumoase versuri..Felicitări!