Reflecție
Scriu o carte pe suprafața luminii;
Să dezleg căi de fum: Din matca minunii.
Mă ridic până unde tu cu mine ai fost;
Într-o clipă de șoapte, de trăire și rost.
Un copil în oglinzi părăsite de loc
Și un gând ce se zbate într-o mre de foc,
Azi adună cuvinte să te cheme acasă;
Dintr-un hău rătăcit: într-o ceață pera groasă.
Si cobor într-un lut dus cu pasul ușor,
Pentr-un nou început unde scriu de amor!
Dar cu pletele-n vânt mă opresc la oglinzi
Să privesc ochii tăi, de alcool suferinzi.
Mă îmbăt în priviri cu albastre mirări
Unde tu ai rămas pentru vii desfătări.
Scriu o carte acum desenând într-un cer
Și te chem în iubirea dintre friguri și ger.
Dacă vii, dacă nu, vom avea de văzut,
Dar încep cartea asta: Cu un nou început,
Risipesc vise goale în altarul de chin
Și răspund cu iubirea repetată-n destin.
Ca destinul va să vadă umbra clipei din noi
Unde astăzi mai ardem pe sub cerul cu ploi,
Unde clipa iubirii în oglinzi o ciocnim;
Dăltuindu-i pe margini: Doar trăirea ce-o știm.
Sursa foto -necunoscută- media online
-->
Comentarii