Când aura soarelui zâmbește
E noaptea senină
când se scutură din stele
iar gândul trăirii
se pierde cu plânsul inimii.
În noi își prinde vorbirea
în clipe ce cresc cum crește iubirea
departe
unde aripile întinse ale cerului
țin luceferii pe umerii infiniți
și se lasă fluturând
pe ramurile făcliilor atinse
de inima plină a iubirii nesfârșite
care seamănă speranța
în eterul plin de atâtea așteptare.
Numele primului răsărit este Lumina.
Ochii ei privesc cu arderi de lacrimi
ca să încălzească inima tristeții
când aura soarelui zâmbește.
Tu privește steaua tăcerii
și numele meu va fi infinitul cuvintelor
că nesperatele arderi se oglindesc
în pacea ochilor mei
când izvoarele nopților
trec prin inima prafului de stele.
sursa foto- necunoscută- media online
-->
Comentarii