În viscolul Universului
Într-un val nesfârșit de soare se unduiesc trudele mării
ca să întoarcă la țărm proaspetele sacrificii
ca pe unele atât de neștiute de mulțimea stelelor
care se pictează în viscolul Universului.
Ce armonie de cuvinte stau să laude Creatorul picturii!
Din rugile aprinse urcă miresme de mulțumire !
O ce trăire se zgâlțâie în pieptul tabloului nevăzut al visului meu!
Cuvintele amorțesc de ședere...
Aripile cresc și zboară spre alte Universuri...
Privirile mi se înfășoară în palmele atât de lacome a mării transcedentale
unde miresmele patimilor vorbesc cu infinite sclipiri de Lumină
de mă ridică din ploaia viscolului de stele!
sursa foto- necunoscută- media online
-->
Comentarii
Profund, esență frumoasă...