Nestăpânita patimă
Curg toamnele lunatic printre ploi
Și luna alb din gând se prăbușește
Când cresc dorințele printre nevoi
Și rătăcirea verde răbufnește.
Amurguri cad în repetări livid
De se îmbracă bezna în poveste
Și-n nebunia zilelor perfid
Din aginia inimii privește.
Durerile se-nțep în mărăcini
Iar munților le cresc ceruri în creste
Și lutul prinde iară-și rădăcini
În toamnele ce curg ca o poveste.
Și cu seninătate se întrec
Furiile ascunse sub veșminte
Când vin în podul liniștii petrec
Până se umple viața de morminte.
Vin toamnele în toamnă alergând
Să semene în inimă durerea
Din rodul de tăcere culegând
Nestăpânita patimă – puterea.
-->
Comentarii