O clipă de tăceri
Revin pe-aceleași gânduri de mătase
Ce au țesut atâtea clipe-n vis
Și îi cer lumii noastre să mă lase
În primăvara scursă-n Paradis.
Albastre roze rupte în tăcere
Să-mi bucure privirea de cleștar
Și ochiul cerului plin de durere
Să se transforme în mărgăritar.
Iar sărutarea sfântă să mă scape
De tresăriri în valul lor nocturn
Și mugurii durerilor să crape
În rătăcirea vechiului tău turn.
Dar să mă-mbăt cu vise de lavandă
Cu albul pur de-atâta Paradis
Pe un crâmpei din veșnica olandă
Unde-nfloresc lalele sub cais.
Că luna s-a oprit să bată iară
În ramul despletitelor plăceri
Și lasă visul nopților să ceară
Din infinit o clipă de tăceri.
-->
Comentarii