Mai înalț o stea
În imagini iată pier ca o nălucă
Ce în casa verde clipa își usucă
Și mă duc departe mirosind a stele
Printre aștrii vitregi construind castele.
Risipesc neantul în clepsidra lunii
Și în soare zvârl nebunia lumii,
Arcul de culori îl îmbăt cu mine
Și cunun cu dânsul soarele din tine.
Vechi imagini iată ard în palmă jarul
Unde Marea Moartă și-a lăsat hotarul
La vechea soprană cu rochie pestriță
Și cu voce blândă de mironosiță!
Răsfoiesc altare, scutur nevăzutul
Și întorc privirea să revăd căzutul
Prins între obloane cu priviri uitate
Între clipa morții și etetrnitate.
Mai înalț o stea picurând speranțe
Prind și visul sorții scuturând distanțe
Și te-aștept la poarta unde nemurirea
Din esența vieții picură iubirea.
Mai înalț o stea într-un cer de vis
Unde clipa este numai paradis
Și te chem acasă netezând iubire
Ce în piept îți șade ca în nemurire.
sursa foto-necunoscută-media online.
-->
Comentarii