A Vorba cea plină de, Vai!
Mi-e inima toată durere
De forța pe care o ai
Când vii și lovești cu putere
Cu vorba cea plină de – Vai!
În crâng mi-aș ascunde tăcerea
Cu-aceeași putere de – Vai!
Dar iată că plânge durerea
Ce-n inimă poți să mi-o dai.
Și îngerii noștri se-ntreabă
De binele ce mi-l voiești
Apoi mă pune la treabă
Făcând să mă-ntreb cine ești.
Las clipa acum să se ducă
Pe drumul pe care-a venit
Și-mi pare că văd o nălucă
Și albul de viață cernit.
Albastre senine de toamnă
Eu vreau să pictez peste noi
Și vin cu noblețea de doamnă
Las pacea-ntre viscol și ploi.
-->
Comentarii