Sub cerul ăsta poleit
Sub cerul ăsta poleit
Iubirea are chipul de zăpadă
Priviri cu zâmbet zugrăvit
Iar sufletul – o promenadă.
Nici umbra un mai este leagăn
Și nici trăirea diamant
Dar amintiri țin prea zdravăn
Ideile la conservant.
Apare peste noaptea minții
Iubirea regizată de poeții
Unde se rătăcesc și sfinții
Căzând pe jos ca bieți orbeți.
Iar sub cerul de mătase
Împletind plete de dor
Văd femeile frumoase
Mimând visul trecător.
Undeva îmi plânge gândul
Mărăcini îmi cresc în palmă
Printre păsări unde crângul
Risipește noaptea calmă.
Rătăcirile în versuri
Prind din dorurile grele
Iar poema-n universuri
Se repetă printre stele.
-->
Comentarii