Pleoapele închid depărtarea,
Lăsînd peste ochi înserarea
Și adorme trilul pe ramuri –
Zboară visele prin geamuri:
Să te transformi într-o floare,
Încântătore, tentant mirositoare
Şi să întorci roata sorţii;
Regină să devii – a nopţii.
Mirosul să atragă zburătorii,
La nas să te pună admiratorii
Şi să simtă că-i poartă norii
Absorbiţi prin toţi porii.
Cu aripi de vis, călător,
Să vă-nsoţească păsările-n zbor;
Două inimi să desenaţi pe cer,
Ţinute în braţe de un inger.
MdRaesculum 14.07.2010 (sau Mircea. G.)
-->
Comentarii
N-aș putea spune, mai bine
Te-aș pune unde...se cuvine:
În "buzunarul" de la piept,
Ca să pulseze seva...aștept...
Mulțam, Camelia! Fără romantism nu cred că am scrie versuri. Depinde doar de tema abordată. E drept că-mi place mai mult să scriu amuzamente, ca să mă amuz și eu...dar mai strecor și cîte una de acest gen, sau...soft..
Nu te stiam romantic, Mircea!
Imi place poemul tau, felicitari