O lacrimă se scurge tainic pe o floare,
Fierbinte, jalnică, curată,
Din inima rănită, care trist mă doare,
A fost iubită, iar apoi, uitată…
Iar floarea, prinde toată a tremura,
Visa să aducă bucurii,
De dor și chin începea a-și scutura,
Frumoasele petale aurii.
Se stinge împreună cu iubirea,
Care a fost, dar a trecut,
Luând cu ea plăcerea, fericirea,
De parcă, nu s-au petrecut.
Dar Tu mi-ai scris și zbor voios prin nori,
Iar floarea vesel își revine,
Ne vom scălda în dragoste, iar până-n zori,
Gândindu-ne, numai la bine.
-->
Comentarii
Silvia! Mulțumesc din suflet!
Mulțumesc din suflet, Dna Agafia!
Încântat, onorat și mulțumit...