Revista Nautilus și eterul electric
În tot universul cunoscut (adică vizibil), entropia este termenul care descrie starea de ordine, sau de haos, într-un sistem. O lege imbatabilă traversează întregul cosmos: chiar din prima secundă de după concepție, sau organizare a materiei și a informației, starea de ordine inițială tinde să revină la haos. Entropia unui sistem scade implacabil așa cum lava unui vulcan dar și o supă fierbinte se vor răci și vor dispare după un anume timp dat. Fie un castel de nisip, sau o piramidă egipteană, soarta lor este disiparea în câteva zile sau milenii. De această plagă suferă și informația care este dependentă de media care o susține. Dispariția entropică a mediei este fatală informației. Tehnologia modernă, nu are nici azi soluții pentru păstrarea informației pe termen lung. Desigur statuia greacă sau o stelă egipteană, pot rezista câteva mii de ani. În Peştera Chauvet (Franţa), găsim primele manifestări artistice ale omului. Desenele rupestre sunt vechi de peste 30.000 de ani. Scrolurile de la Marea Moartă au peste 2200 de ani, fapt remarcabil, pentru că suportul este făcut din papirus, un material organic degradabil în timp. Trebuie să acceptăm că informația nu există fără un suport material. Scrisă, desenată, proiectată pe un perete, DNA, ziar, carte sau fotografie, transmisă ca unde radio sau de TV, informația are nevoie de un mediu de stocare și altul pentru transfer. Transmiterea informației implică două extreme: transmițătorul și receptorul. Distanța dintre cele două puncte este și ea relevantă, dar oricare ar fi ea, este supusă unor factori externi. Zgomotul de fond, interferențe, decuplarea, bruiajul sau degradarea mediului de transfer afectează conținutul și coerența datelor primite. Repetarea mesajului rezolvă multe hibe. Triburi evreiești inventeza alfabetul fonetic și îl cioplesc în piatră. Transmit mesaje, decretă legi, pomenesc numele unui decedat. Curând, evreii au înțeles valoarea repetiției mesajului. Un exemplu emoționant este Tanahul (Biblia) care conține percepte pe care evreii le primesc de la puterea divină. Cele zece porunci sunt cioplite în piatră, un material care rezistă milenii dacă nu e distrus mecanic. Dar, înțeleptul creator cunoaște legile entropiei și că nimic nu rezistă timpului. El spune tribului ales: "Creșteți și va înmulțiți". Informația va fi transmisă din generație în generație, copiată literă cu literă pe suluri din piele de animal, pe care erau caligrafiate cărțile Tanah. Fiecare generație copia Biblia pentru cele care vor urma. Orice greșeală minoră, punct sau virgulă erau corectate pe loc, apoi textul era verificat și re-verificat. Trecerea de la o cultură orală la una scrisă a implicat un proces interesant în care o ierarhie intelectuală a elaborat texte, le-a editat, ca în final să fie sanctificate și materializate în cărți. Cei care repetau informația erau numiți "tananim" - rabini care predau informația mai departe, în timp ce "amoraimii" ofereau explicații și lămuriri orale Torei. După o lungă perioadă de tranzacționare spirituală, informația Bibliei ebraice este definitiv consemnată, comentată și va fi repetată la infinit. De secole, nu se permit schimbări sau adăugiri de nici un fel, deși istoria poporului continuă și este zguduită de tragedii de o magnitudine nemaiîntâlnită, cum ar fi Holocaustul din secolul XX. În epoca industrială apar hârtia, media magnetică, microfișele, memoria digitală, dar conținutul Bibliei rămâne neștirbit. La cealaltă parte a scalei, se află tehnologia informației care ne-a schimbat viața începând din anul 1993 când un fizician britanic Timothy Berners-Lee, lucrător la CERN, a conceput HTTP (HyperText Transfer Protocol), și primul server numit „World Wide Web”. Din acel moment (în mod exponențial) miliarde de utilizatori s-au conectat la internet, o rețea fizică prin care informația curge prin eterul electric între orice două puncte de pe planetă. Revoluția informațională a devenit ireversibilă, generându-ne o totală dependență.
Nu există industrie, afacere, administrație sau sistem care să nu folosească intensiv și extensiv netul. Iată un paradis pentru individ, studenți, intelectuali, artiști, copii avizi de distracție etc. Într-un fel, noi, consumatorii netului, ne asemuim cu vânătorii de comori. Săpăm în cămările netului, mereu în căutare de noutăți, știri, sau divertisment.
La început informația era transmisă (telefon, radio, Tv) prin semnale electrice fidele si sincrone sursei. În era digitală (începută de tranzistor și de inventarea micro- procesoarelor și a memoriei magnetice, apoi solid state) informația este codificată binar și transmisă în uriașe pachete de date. În California, Silicon Valley, devine inima tehnologiei electronice. Intel, HP, Microsoft și Appel modifică definitiv fața planetei. Apar imediat programe și protocoale care facilitează stocarea, prelucrarea, comunicația digitală, apoi reconstrucția mesajului la consumator. Fidelitatea acestor mesaje este imensă, inginerii adaugă mesajelor algoritmi care verifică validitatea datelor și chiar repară un mesaj alterat pe drum. Apar mașini de căutat și sortat datele, la cerere, fără de care netul ar fi inutilizabil. Consumatorul se bucură acum de o junglă de formate digitale, care livrează text, imagine, video, grafică, sunet și culoare. Tehnologia permite copierea și retransmiterea conținutului la amici, familie, oricui. Posesorul unui computer și a unei tastaturi devine autor, scriitor sau consumator. Drepturile de copyright sunt violate și curând devine imposibil să blochezi miliardele de utilizatori care fac cu informația ce le trece prin cap. Efectele sunt globale. Mailul înlocuiește poșta, muzica, filmele, și jocurile sunt copiate și răspândite haotic până la prăbușirea industriei de CD-uri și de casete video. O altă plagă este pornografia, industria de fake news, de nonsensuri, dezinformarea, inundația de mesaje comerciale, reclamele ...sau uzul netului în scopuri politice, militare sau antidemocratice. Scăpat de sub control, netul devine o armă puternică, hakerii și luptătorii cyber produc o realitate nevisată de pionerii netului. Și Israelul suferă de această dihotomie - servită consumatorului neavizat.
Revista Nautilus a trecut un proces matamorfic, schimbându-și de câteva ori numele și structura. (Secolul XXI, Alchemia, Nautilus), prima apariție fiind acum 7 ani. Scopul declarat era de filtru, extragerea din informațiile postate la întâmplare, cele mai interesante și estetice materiale culturale. Am adresat literatura, artele plastice, fotografia, grafica, teatrul, rar propunând o tematică anume. Și totuși, am avut numere speciale dedicate arhitecturii, cafelei, bazarului turcesc, vinului, poeziei sau călătoriilor.
Am primit adevărate "perle" de la poeți amatori sau consacrați. Trebuie menționați Șerban Foarță, traducerile Ancăi Tănase din limba spaniolă, apar Yehuda Amichai, Amos Oz, Paul Celan, Gherasim Luca, dadaiști, grafica Sashei Segal, Victor Brauner, Ion Vincent Danu, Beatrice Bernath, Baruch Elron, Arie Lamdan, Miriam Cojocaru (pictură), Tudor Banuș, Maia Martin (desene), avangardiști, nenumararați poeți din trei continente, eseiști și umoriști. Geografia a dispărut, ne leagă limba română și calitatea mesajului. Experimentul și poezia concretă, fractalismul, deconstrucția postmodernistă, devin prezente. Ne-au citit (în timpul celor 7 ani) câteva zeci de mii de persoane, atrase de eclectica dar și de calitatea revistelor. Am fost copiați și redistribuiți cu alt nume (de exemplu articolul "Bucureștiul dispărut") , a bătut recordul de lecturi și a reverberat adesea cu sechele care purtau alte titluri, lipsit de credite pentru cei care l-au conceput (de ex. autor, fotograf, surse etc). Și iată că a venit timpul să tiparim un exemplar Nautilus. Este o decizie de a adresa entropia și haosul. Am ales numărul 26, care prezintă starea artelor la finele unui zbuciumat an, 2019. Departe de a epuiza scopul propus, am avut bucuria unei largi participări, cu teme actuale sau amintiri grefate în acea conștiința colectivă, care ne formează, transmisă fiind de la începuturile culturii.
Yehuda Amichai scrie în poemul "Evreii": Evreii nu sunt un popor istoric, nici un popor arheologic, sunt un popor geologic, cu fisuri .. Istoria lor trebuie măsurată după altă scară de măsuri". Dar natura nu cuantifică nimic, natura nu are nevoie de fracții, creația este o sumă de întregi, noi oamenii complicăm lucrurile în dorința de a le măsura, descrie fenomenologic sau numeric. Iar lumea în care trăim devine din ce în ce mai virtuală, informația curge liberă și ne inundă, realul aproape dispare contopit în virtual și nu pot încheia aceste gânduri fără citatul unei minunate fraze, culeasă de marele Garcia Marquez într-un târg din America de sud: "Un copil de 5 ani se pierde de mama lui cu care venise la cumpărături, la târgul duminical. Copilul o caută printre tarabe, fără folos, într-un târziu zărește un polițist care supraveghea mulțimea, se duce la el și întreabă: Nu cumva ați văzut o doamnă elegantă care se plimbă prin târg, fără un fiu ca mine?" Vă dorim o lectură placută!
Adrian G
Invitație la ICR Tel Aviv – 17 decembrie ora 17.00
Sderot Shaul haMeleh 8 - etajul 6
Despre muzică și alte arte în Israel
Partea I-a :
- Primirea oaspeților ( cu muzică de fond în surdină )
- Cuvînt de deschidere - dna. Andreea Soare
- Lansare de carte:
- Adrian Grauenfels prezintă cartea d-nei Sofia Gelman (muzicolog și scriitor): "Meditații subiective" Editura Saga 2019 (lectură însoțită de prezentație video)
- Dr. Sofia Gelman Kiss - Lectura unui capitol din carte
Partea a II-a
- Lansare și prezentarea revistei – album Nautilus No 26. tipărită. Participă peste 40 de autori din Ro., Israel și Germania – Prezintă: AG
- Proiecție video, din concert: Tchaikovsky - "Swan Lake - Vals", dirijor Zubin Mehta, la pupitrul Filarmonicei Israeliene
- Autorii citesc și discuta critică și poezie din revistă.
- Discuții libere, distribuire de cărți.
-->
Comentarii