România pentru mine

Ce-nseamnă România pentru mine ?

E locul unde am prieteni, neamuri, mormintele celor dragi, locurile unde-am copilarit, unde-am iubit....

Așa răi cum spun unii că sunt, românii au inima mai sensibilă și mai miloasă decât multi nemți, austrieci și alții ce nu-și cunosc vecinul de usă, nu dau binețe unui bătrân și nu știu să mângâie un copil străin  ce le zâmbește frumos... 

Și mai sunt locurile unde-am plâns, unde-am suferit primele decepții și ...și asta mă leagă de ele...

Și mi-amintesc cu drag pe bunicul cititnd dintr-un manual de istorie expirat, fără coperți... de cine știe de unde adunat, despre popoarele migratoare... despre daci și romani... și lumina lămpii cu petrol se transforma în lumina acelor vremi de luptă și glorie și eu tot întrebam:

- Da românii unde erau?

Iar bunicul răspundea:

- Păi acu or să iasă, din cei mai buni oameni ai ăstora!

Și mai sunt pădurile în care m-am plimbat, am crescut mare, am ascultat ecoul a ceea ce se auzea peste timpuri... și habar n-am de când și de ce iubesc România, dar ce am spus poate ca e o parte din motivatie...

Bun sau rău, comunismul ne-a învățat să iubim pe cei dinaintea noastră, să respectăm istoria, țara... Acu noile regimuri...oare știu că ar trebui să facă și ele ceva în acest sens? După cum se poartă, nici nu le pasă... Dar ei or să treacă, iar ce mă face să iubesc România... e cumva deasupra timpului și așa frumos a vorbit de ce simteam eu  Alecsandri, Eminescu și toți... de mă gândeam dacă nu cumva o parte din ființa lor nu s-a infiltrat în fiecare din noi, cei ce simțim ce-au simțit și ei și părinții lor și oare câți alți străbuni ? Am învățat că dacă vrei să iubești un om,  poti găsi multe motive, așa cum ai putea și invers, pentru că fiecare din noi e “… și noroi și stele…” și poți alege …

Nu știam ce înseamnă patriotism, dar mă emoționam când, pentru binele celorlalți, în filme, în povestiri și legende, unii riscau și se sacrificau… Mă emoționa și-mi dădeau lacrimile și visam să fiu și eu bun, nobil și frumos…. Și cred că acesta era rostul lor și dacă azi mă simt un pic mai frumos la suflet și un pic mai bun, e și meritul lor….

Și pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume (vorba poetului… ) eu le-am spus ROMÂNIA!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->