romanța celei care a plecat
pe acest colț de primăvară
se lasă umbra ta, târzie,
și vine-n fiecare seară,
să mă alinte, să mă-mbie.
în voluptoasa desmierdare,
alină leneș mâna-ți dulce,
ca o romanță-n depărtare
ce stă pe fruntea mea să culce.
mă uit cum primăvara vine
și cum se sfarâmă-n amurg
și picură din cer rubine,
plound cu stele peste burg.
va curge clară ca o apă
spre-mpărățiile divine,
doar amintirea ce ne-adapă,
ce-o avusei demult cu tine.
tu ai plecat spre alte lumi,
trece prin mine un fior
și amintirea nu mă lasă
și câteodată îmi e dor…
duminică, 18 martie 2012
-->
Comentarii
Frumoasă romanță
mă uit cum primăvara vine
şi cum se sfarâmă-n amurg
şi picură din cer rubine,
plound cu stele peste burg.