ROMAN NESCRIS
Cu sufletu'-am rămas aproape, ca frunza lângă floare,
chiar dacă pădurile sunt scrum iar depărtarea doare,
ne-ntâlnim pe punte de gând, dar nopţile-s stinghere,
icoane fără de altar şi ne hrănim din visurile efemere.
Paşii ţi-s cuminţi , dar promisiunea-m pus-o-n ramă,
aştept cuminte până când depărtarea se destramă,
vis necuprins şi vinovata fără vină a vechiului sărut,
destin dăltuit pe suflet, chiar dacă uitării m-ai cerut.
Astăzi, mă crezi uitată, dar mâine sigur mă ţii minte,
dulce povară, nevinovată de tăcerea pusă în cuvinte,
m-ai topit prin gesturile tale, dar am renăscut din vis,
locuim şi ne iubim între coperţile unui roman nescris.
Dar amintirile se-ntorc chiar de ne-a fost destinul dur,
nevindecaţi azi, măsurăm cu gândul sărutul pe contur,
am rămas credincioasa fără de credinţă, fior ce tulbur,
tâmpla ninsă, dor şi visul pur prelungit într-un murmur.
10 Iulie 2015 - MIT
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii