Rugă
Cheamă, Doamne, larma de ispite,
Și lasă-ne curați și fără pânde,
Te rog de poți, Te rog frumos, trimite,
Un stol de îngeri cu aripi tremurânde.
Aș vrea să-ncerc, a câta oară, iată,
Să fac din viața mea doar poezie,
Dar nu-mi găsesc aici eu niciodată
O clipă s-o transform în veșnicie.
Aș vrea să-mi las răspunsul într-o carte,
Cum lasă valu -n urmă umbra mării,
Să am și eu odată-n viață parte
De un răspuns mai clar al întrebării.
Noi suntem vis, durere sau țărână,
Statornici sclavi ai vieții pe pământ,
Ai vrea ca viața noastră să rămână
Închisă veșnic într-un trist mormânt?
Deschide, Doamne, cerul către Tine,
Ca să zburăm cu îngerii-n vecie,
Să cucerim prin timp cărări divine,
Să bem din apa Ta, din Apa Vie.
Atinge-mi aripa frântă de soare
Și dă-mi armura sfântă și chiar scutul,
Să nu mai simt durerea care doare,
Să-ncep mereu în viață cu-nceputul.
Am colindat nebuni frunzișul bolții
Și Tu ai vrut mereu ca să ne fulgeri,
Uitând că suntem doar copii ai sorții,
Cu chip de om și aripi ca de îngeri.
14 decembrie 2011
Comentarii
Frumos poem..Felicitări!