s-a lăsat încețoșat amurg
luna-și zornăie salba pe cer
când strigoii ies din cimitire
travestite viețile de morți
stau cu mâna-ntinsă la iubire.
mama s-a făcut iarbă frumoasă,
tata e-un bujor udat de ploi,
se visează tot la ei acasă,
înotând prin zloată și noroi.
grâul lor a dat în pârgă iară,
de s-a copt cine-l mai freacă-n palmă,
ca să nu se facă de ocară,
tata trage-n gând câte-o sudalmă.
astăzi în odaia lor cea goală,
doar tăcerile mai sunt prezente
și-un tăcine-n tindă într-o oală
a rămas un „dolce fariente”.
în odaia lor rămasă goală,
câteva portrete pe perete
și tăcerea mea orizontală
înecată-n lacrimi și regrete.
toate gândurile mele curg,
peste somnolența mea lemnoasă,
s-a lăsat încețoșat amurg
în grădina noastră și pe casă.
miercuri, 4 iulie 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos mihaela pentru trecere prin poezie.
mama s-a făcut iarbă frumoasă,
tata e-un bujor udat de ploi,
se visează tot la ei acasă,
înotând prin zloată și noroi.