A vrut-o Domnul și-am rămas
Pe lumea asta de pripas...
Și tot ce-n suflet am clădit,
S-a năruit!
Eram pierdut ca-ntr-un pustiu
Vroiam nici eu să nu mai fiu!
Simțeam că lumea-mi s-a-ncheiat,
Că-s terminat...
Timpu-a trecut, inima doare,
Dar parcă nu așa de tare...
Doar golul ce-i în locul tău,
Mă doare rău...
Spuneai: ”- Pe-oricine-ai întâlnit,
Ceva în suflet i-ai sădit!
Orice frumos sau rău, dor, floare,
Nu va dispare!”
De dragul tău merg înainte,
Sădesc ce-ai spus, ce-aveai în minte,
Și sper că ne vom regăsi,
Când n-oi mai fi...
-->
Comentarii
Frumos poem...Felicitări!