SĂ NE ÎNCHINĂM...
Să ne închinăm sperând că undeva,
vor trece-n codrii falnici sfinte ape,
arzând jăratec gânduri cu ceva,
ce poate să ne aducă mai aproape.
Să ne închinăm în negurile-albastre,
când lacrimi ochii vor vărsa cascadă,
iubirea-n clipe de delir sihastre,
să ne închinăm și nimeni să nu vadă !
Să vadă sufletul trăirea în hotare,
o pâlpâire negreșit un drum,
să ne închinăm, iubind la felinare,
îngândurați de-al florilor vers-scrum.
Să ne închinăm și să sfințim și locul,
cel ce-l cunosc, cunoști și știi,
fiorii toamnei să ne-ațâțe focul,
să ne închinăm poverii veșnicii !
Să ne închinăm iluzia...iubirea,
la raze de lumină-n necuvânt,
să nu trăim sub cețuri amintirea,
căci ne-am născut să ne rostim cuvânt !
-->
Comentarii