Să nu te risipeşti
Cuprinşi de febra spaţiilor vaste,
visul născut din dorinţă
ne-nalţă cu putere, vii, tot mai sus,
înflorind mistic!
Eşti un tumult, o cascadă, o forţă
în adâncimile nopţii suspendate
de muzica şi misterul care
ne umple de extaz,
o dilatare în infinitul din noi!
Cât de departe am pătruns în mister?
Un clocot, o frământare,
un val creşte şi umple totul,
o dulce îmbrăţişare eşti!
Ceva din acele adâncimi
ţi-au zdruncinat temeliile,
ai intrat în imponderabilitate,
simţeai că întregul din tine se destrămă,
trebuia să se întâmple ceva,
ceva profund lăuntric ce te defineşte,
senzaţia sufletului
care vrea să se exprime.
Nu suntem toţi îngeri,
ne mai rătăcim, uneori,
cuprinde-mă acum
şi reclădeşte în mine, prin tine,
simbioza personalităţilor! - îmi spui.
Să nu te risipeşti
în jocul de culori şi umbre!
Am să te-adun uşor, atunci,
eliberându-te într-o lacrimă.
Spune-mi unde apele s-au tulburat,
ce dureri porţi cu tine?
Atinge-mi clipa şi rămâi, visule!
Leagă-ţi inima de Cer,
eu sunt cum sunt, o taină!
Undele cerului te-nfăşoară
ca un mister. Dar ce e un mister?
Acel ceva încă necunoscut
sau zborul spre paradisul tău,
lumina extinsă în taina inimii tale?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
La mulți ani și la cât mai multă inspirație!
,,ai intrat în imponderabilitate,
simţeai că întregul din tine se destrămă,
trebuia să se întâmple ceva"