Se plimbă săptămâna încontinuu pe străzile
de Înainte Prin faţa noastră şi-apoi După noi
tot face ocol s-ajungă din urmă luna
care la rândul ei grăbeşte pasul pe drumul anilor
ce merg în şir indian pe aleea timpului.
Înainte a prea îmbătrânit şi cocoaşa sa
priveşte cerul suspinând de-atâta perindare
a evenimentelor ce nu le rămâne decât să strige
în ecou prin glasul nostru şi-al contemporanilor
când şi cum şi ce a păţit odată.
Prin faţa noastră ne zâmbeşte şugubăţ
ascultând şi pregătindu-se să-şi continuie
demersul ce se va izvorî prin sfera trecutului
pentru a-l cocoşa tot mai mult pe bietul Înainte
ce nu se dă bătut nicicând şi niciunde în faţa nimănui
atunci când cuvintele şi cifrele arată ce duce el în spate.
După noi se naşte se moare zâmbeşte râde se bucură
e trist îl doare fură taie spânzură pe unde-apucă
în fine! face bine rău sau ce-i vine în funcţie de ideile noastre
aşteptându-şi clipa să păşească Prin faţa noastră
fără să ne consulte în privinţa faptului dacă suntem sau nu
de acord cu sosirea ei inevitabilă şi de multe ori neaşteptată.
Aceasta e săptămâna noastră de şapte zile
care-ncepe de luni şi se termină duminică
zi sfântă lăsată de Dumnezeu
căreia îi place să se plimbe prin spaţiu şi timp
şi zilele noastre se ţin scai după ea
ducându-ne când vrea ea să ne-ntâlnim cu După noi.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc din suflet, domnule Parlea Gheorghe!
Frumos! Prilej bun să adaug şi un sincer... La mulţi ani aflaţi în graţiile muzelor!
Mulţumesc frumos, doamna Aurelia!