Mai întors din drum
numai un sărac poate să spună.
În gândul înzăpezit cu praful urii
nici în uitare nu-şi află adăpost
zace-n trup ca o pedeapsă
ce n-o poate dărui nimănui.
Sângele din trup e şi el nehrănit
cu raţia zilnică de putere,
să rabde izgonirea din propriul eu
şi să locuiască-n altul fără voinţă.
De aceea purtat de hulă
şi fără vise,
în sărăcia lui se simte liber,
să privească stelele, să-şi caute mormântul
din care odată cu ele va învia.
-->
Comentarii