SĂRAT, SCOARȚĂ DE PLOAIE

Întind pielea sec uscată la ploaie

Ochii-mi plâng de doruri de nori

Picătură de apă, hai și-mi înmoaie

Din pori, neieșiții încă de muguri fiori.

 

Sorb spumă rece uimită de val

Cu amară piatră acră de soare

Îmi scarpin tăcerea de ultimul mal

Înotătoare născute invers, precare.

 

Crude înghit cu sete, crocantele brize

Tentacule dulci-otrăvite de zbor afânat

Pun capul mirat la sfârșit de banchiză

În gât pești melancolici fără apă se zbat.

 

25 07 2012

ȘTEFAN OANĂ

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->