Incet, încet, braţul tău
mă cuprinde uşor tremurând,
în timp ce îţi înlănţuiesc mijlocul
şi mă cufund în catifelarea palmei,
ce-mi răcoreşte tâmpla;
Privirea-mi alunecă
în adâncul ochilor tăi,
rătăcindu-mă în fiorul
cald şi uşor ca o briză al buzelor
din care sorb adânc lumina clipei…
Ne îmbrăţişăm plutind,
un singur trup, o singură inimă,
într-un spaţiu atemporal
şi ramul unui fulger albastru,
ne cutremură sufletele.
Ce clipă măreaţă,
de răstignire a sufletului,
pe crucea altui suflet,
precum o rugăciune - fără cuvinte...
-->
Comentarii
Vă mulţumesc pentru comentarii dragi prietene, Lenuş şi Mihaela!
Frumoase versuri.Felicitări!
Citit cu placere acest poem minunat