Spre seară a fost atunci, demult.
Părea o seară ca oricare,
Când luați de-a vieților tumult
Ne-am cunoscut din întâmplare.
Parc-abia sosisei dintr-un vis ,
Frumoasă, ageră, sprințară,
Ce îmi fusese-odată promis
În vremuri de odinioară .
Sunt vrăjit de frumusețea ta
În ochii tăi mari eu m-am pierdut ,
Priviri ce nicicand nu le-oi uita
M-au fermecat de la-nceput.
Iar buzele-ți mișcau alene
Cuvinte ce n-aveau nici un rost ,
Răspunsul meu la-aceste vorbe
Sărutul cel mai tandru a fost .
Simțeam dulceața gurii tale,
Aroma fragedă, savoarea ,
Pierdut eram inr-o visare ,
Ardeam acum de nerăbdarea
Să te cunosc, să-ți simt făptura,
Întreaga-ți formă diafană,
Dar nu-mi puteam desprinde gura
De gura ta de fetișcană.
Mă subjuga ființa ta,
Eram pe veci legat de tine,
Nicicând nu voi mai putea uita
Gurița ta cu-arome fine.
Ne-am cunoscut din întâmplare,
În parc, pe-alee, la plimbare,
În gând ți-am dat o sărutare,
Necunoscuto oarecare.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Emilia Popescu Rusu !
Amintiri...