Alungă din priviri minciuna,
pe buze-aşează adevărul,
mă laşi cu ochii
plini de lacrimi,
azi numai tu
eşti călătorul.
Ştiu bine că mă vei uita,
prea multă vreme-ai să lipseşti;
romanţa spune
că uitarea
„e scrisă-n legile-omeneşti.
Te rog
să nu-mi promiţi nimic,
te rog
să nu faci juraminte,
a fost un episod frumos,
să nu ne-ncurcăm în cuvinte!
Şi tu ai ochii-nlăcrimaţi,
oricât
ascunzi acum privirea,
spune-mi adio…
zi-mi ceva,
e-ngrozitoare despărţirea!!!!
Cu ochii trişti
privesc catargul,
ce se topeşte-ncet în zare,
romanţa tristă-mi vine-n gând
şi-o cânt
să uit de supărare.
-->
Comentarii
Multumesc frumos pt. lectura si aprecieri, Lenuş!
Felicitări Mariana! pentru aceste minunate versuri
Aruncă din priviri minciuna,
pe buze-aşează adevărul,
mă laşi cu ochii
plini de lacrimi,
azi numai tu
eşti călătorul.
Mmm!, se potrivesc aceste versuri mai multe situaţii,
şi de aceea le-am scos în evidenţă.