Sclav dintotdeauna
La vârsta când încolțesc sentimente
Eram un sclav al dogmei singulare,
Care domnea ca albul pe perete
În astă țară, și... pe noi călare.
Mergeam toți pe-același drum bătătorit,
Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri!
Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit;
Cuvântului liber nu-i găseam leacuri.
Multe priviri am adunat în gânduri
Rămase-n aparat cu diafilme,
De când eram un copilaș cu... riduri
Și condamnat (la activ) fără crime.
Durerile s-au strâns în piramide
Și-au izbucnit prin inime de tineri
Într-un trecut cât nu poate cuprinde
În inima-i hâdă nici Sfânta Vineri.
Zadarnic au murit tineri și copii
Și împușcat a fost Conducătorul,
S-au pus la cârmă tot ei, comuniștii,
Care-l pupau în fund pe Dictatorul.
La Cotroceni, în Parlament, oriunde
S-au pus de-acord cu legile votate...
Că fiind la beci, apa să nu-i inunde,
Că zac de bine și... imunitate.
Acum, după mai multul sfertului de veac,
Din vorbe aruncate-n van, doar una
Îmi cade bine. E scris și-n zodiac:
Sunt mai sărac și sclav dintotdeauna.
ION NELU PĂRĂIANU
-->
Comentarii
Cam aşa este, ca în aceste versuri.
Zadarnic au murit tineri și copii
Și împușcat a fost Conducătorul,
S-au pus la cârmă tot ei, comuniștii,
Care-l pupau în fund pe Dictatorul.
La Cotroceni, în Parlament, oriunde
S-au pus de-acord cu legile votate...
Că fiind la beci, apa să nu-i inunde,
Că zac de bine și... imunitate.
Acum, după mai multul sfertului de veac,
Din vorbe aruncate-n van, doar una
Îmi cade bine. E scris și-n zodiac:
Sunt mai sărac și sclav dintotdeauna.