Blog

Scriindu-ți

Postat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 18, 2015 la 20:37
Nu știu-n câte anotimpuriVisul nostru se împarte,Nici de poate peste timpuriDin cuvânt să bată carte.Nu știu dorul când își scrieSlova lui în bloc de piatră,De-o să dăinuie-n vecieFoc arzând în inimi vatră.Nu știu dacă va străbateDepărtările la pas,Să te-ajungă până-şi bateViața cel din urmă ceas.Știu doar că mă arde-n piept...Asta parcă-i fu menirea,Când lăsându-mă s-așteptAșeză-ntre noi iubirea.Stiu că doare rădăcinaCe de-acest pământ mă leagă,Când am aripi de luminăȘi-aş străbate-o lume-ntreagă.Știu că doare-n noapte gândulCă n-am să te pot ajunge!Versul mi-e coroană, cântulLegănat în frunze-mi plânge.Știu că-mi scriu vise pe steleCând s-adorm mă chinuiesc.Tu să știi citind în eleDorul meu, cât te iubesc...de Gabriela Mimi Boroianu18.05.2015
Vizualizări: 43
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –
Urma

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Gabriela Mimi Boroianu Mai 19, 2015 8:46
    Mulțumesc din suflet! Mă onorează și mă copleșește comentariul tău!
  • Ion Rodica Nicoleta Mai 19, 2015 6:42

    Strofa a doua este periculos de frumoasa, o concentrare de idei menita sa capteze atentia pentru intreaga poezie, as spune ca este esenta poemului. "Doare radacina" si de/acest pamant te leaga, dar ai "aripi de lumina", esti un inger al cuvantului, Gabriela draga! Numele ti-a fost predestinat. Felicitari! 

Acest răspuns a fost șters.
  • Activitate recentă
  • Bloguri
  • Postări Ioan Muntean
  • postări nepublicate
  • Comentarii blog
  • Articole
Mai Mult…

Membri

Clasament

Grupuri

Foto

Forumuri

Video

-->