scrisoare
ți-aș scrie, dragă, multe –multe,
despre iubirea noastră de demult,
despre cum bate timpu-n tâmple,
despre dureri și idealuri,
despre grădinile în floare
și cum e viața trecătoare,
despre lumină și-ntuneric,
despre o floare ofilită,
despre cenușa ce-a rămas
în urma unui foc aprins,
care s-a dus demult, s-a stins…
despre iubire, despre prunci
și despre seara de atunci,
(ooo, ce mai blestemată seară
cu luna nouă ca de ceară,
când te furam doar din priviri.
…cum au rămas doar amintiri…)
vine surparea peste noi
și ne transformă în strigoi,
cad umbrele de plopi în noapte
răsucind umbra ta din fum,
îmi vin miresme de parfum
și vorba ți-o aud în șoapte.
înfășură-mă-n gândurile tele
și în privirile rebele,
ia-mă cu tine departe-n paradis
și fă din noi legendă și fă vis,
aștept o șoaptă dulce să mă cheme,
dar am timpanul surd
și sufletul se teme.
toamna și-a desenat rugina
și peste tinerețea noastră
s-a așternut o noapte-albastră,
să nu întrebi a cui e vina…
miercuri, 7 decembrie 2011
-->
Comentarii
Mulțumesc Mihaela pentru citirea versurilor mele.
Superbe versuri!