(În amintirea mamei mele, Maria, lui Nicu, lui Dorin, cărora nu le voi mai putea spune vreodată La Mulți Ani)
Îți voi scrie în miez de noapte, în această noapte în care nu există anotimp, ci doat veșnicii amestecate, de bucurii și de durere. Mi se transformă în sloi tăcerea, pentru că azi nu-ți voi mai vorbi cum mă obișnuisem, nu-ți voi împărtăși nimicuri, căci tu străbați deja universul gândurilor mele.
În miez de noapte mi-ești poveste, acum că plutești în lumina gutuii din fereastră. Mai aveam nevoie de tine, nu învățasem la timp lecția de zbor. Așa că, te rog, prinde-mi aripile și trage-mă încet sus, să simt din nou cum vântul îmi răsfiră părul, iar eu voi depăna din el firul tăcerii și al durerilor crescute pe tulpina durerii din care își trage seva copacul meu.
În noaptea asta am simțit pentru prima dată figul, întrucât focul vetrei s-a stins, iar eu nu fac decât să răscolesc cenușa amintirii. Învață-mă să fiu lumina sufletului din vamă pe care timpul și zarea l-au ascuns la răscrucea dintre un ieri şi un azi.
În cuvânt îmi ești dor.Ție îți voi închina cuvintele, pentru că vor urma nopți și dimineți din ce în ce mai reci fără tine. Îți deschid lumea din inima mea, ești suspinul care străbate dincolo de explozia de lumină care ne-a împiedicat să vedem azi stelele. Aș vrea să nu mai doară zilele fără tine.
-->
Comentarii
m-ai făcut să plâng!
Lumină veșnică!
Lumină veșnică!