Ieri,
nu ţi-am spus că mă tund, că m-am tuns şi-ncerc să mai păcălesc primăvara mea, de acum. Aveam prea mulţi ghiocei şi nu, nu era (ano)timpul lor. Nu i-am strâns într-un buchet să-i aşez în glastră, să-i privesc, să mă privească, doar am mai scos firele negre pe deasupra, să le fie o patură, să mai doarmă puţin şi eu să arăt tinereţea din lăuntru
azi
când merg să-i scot la plimbare, în lume, pe bandă, după ce îi aranjez pe rafturi, în vitrine să-şi clătească ochii şi ce albastru e cerul! Ai văzut? Până şi frigul, gerul şi-a deschis aripile şi nu, nu planează, bate din aripi, fâlfâie, zbiceşte chipuri încremenite să-şi amintească
mâine
la gura unei sobe, povestea.
04.01.2017, ora 09,56’
-->
Comentarii