Ninge. Se botează pământul şi Sufletul a zburat, s-a ascuns în Cer sau eu cu el, nu ştiu, cărările la locul nostru de-ntâlnire, le-am măturat şi banca...
Am dat neaua la o parte, m-am aşezat pe ea, cu gândul în braţe. Avea fruntea libera, (stră)lucea în lumină, lumina de jos (a)prinsă-n candelă, lumina de sus şi picuri, stropi, fulgi curgeau, cădeau din busuioc, ne săruta obrajii roşii de albastrul (cu)prins în stelele de dincolo de zi şi clipa zâmbea, era în sărbătoare, îşi celebra mama, mama ta, a mea, a noastră.
Eu, tu – tată, Sufletul şi mama.
Botezul iubirii.
06.01.2017, ora 14,34’
-->
Comentarii