Scrisoarea a- LXIII-a
Te-am minţit de câte ori am spus că te voi uita şi că pot să-ţi sorb sărutul cu buzele uscate.
Umbrele noastre s-au preschimbat în fluturi, iar zborul mi-e cuvânt şi ard în în ochi visarea, mi-aduc în palme cerul, cu şoapte de pământ, la apogeu ne prinde flămânzi, trecutul ...zarea. Eu aş trăi eternul, râvnind doar îl pictez, la poartă infinitul se adună în coloană, visarea ne surprinde, mă roagă să-l păstrez, în vid de adiere, în gând rămas din toamnă.Tu mi-ai rămas în gânduri, ca stare din cerneală, în vis şi jurăminte păcatul meu curat, idee pentru zei, transpusă din scorneală, utopic şi străin şi binecuvântat. Mă vei găsi iubito, la poarta unor zări, în poezia clipei, în raza din suspans, incendiind apusuri, în dor şi căutări, eternă amăgire, a ultimului vals.
-->
Comentarii