Scrisoarea a-LXIV-a
Astăzi mă plouă iubito, cu o vină, cu lumini ce-s venite din beznele nopţii, cu frunze de verde venite din gol, în liniştea apei din cuvinte ... adopţii.
Îmi plouă şi rugul pe care mă ard, emoţii transpuse de acum doar cuvânt, când păsări din mine sărută sfânt zarea, mă plouă, iubito, cu tine Pământ !
Mă plouă şi ziua din urmă a toamnei, o ceaţă aşezată tăcere pe drumuri, mă plouă o stare, un gol în vitralii, mă plouă cu nori, o taină din fumuri. Mă plouă iubito, doar astăzi o vină, visări de lumină, cu lumini ce cuprind, o poartă în beznă, peste fruntea-ţi senină, în liniştea apei, ce la maluri ţi-o întind. Mă plouă amestec de noroi şi de frunze, mângâind doar un suflet ce minte că ştie, mă plouă cu păsări, din lumi ce-s confuze, căldura din rugul efemer de hârtie.
-->
Comentarii