Scrisorile Roşiianului

[Puiu Gheorghe Răducan]

Scrisorile RoșiianuluiZestrea spirituală a ținutului maramureșan și nu numai, s-a îmbogățit cu încă o lucrare valoroasă, „Scrisori de dragoste neexpediată”De parcă n-ar avea ce face, prietenul moroșan dă de lucru poștașilor răspândaci trimițând epistole peste tot, dar, rețineți, numai dragostea n-o expediază. Cu o vechime zdravănă într-ale scrisului, fiind și în preajma unor oameni deosebiți ai domeniului, scriind multe și de toate, iată, acum, reputatul scriitor ne trimite scrisori… Nouă, dar și … altora. Mamei frumoase îi poți scrie orice, inclusiv că „preoții au mașini și burți nejustificat de mari într-o lume săracă…”. Săracă rău, prieten drag! Săracă și rea. Iisus nu vine la noi să facă infarct, Iisus a fugit de la noi, maestre! L-am gonit.Adrsându-se iubitei în „Scrisoare despre cerul căzut pe pământ”, poetul i se confesează liturgic: „Iubito, în seara asta pustie cerul e ilegal de aproape de pământ, razele lunii sunt nefiresc de razante cu sufletul meu plămădit din trăiri…”Până și „din mijlocul salbatic al lumii” poetul îi scrie iubitei: „IUBITO am stat amândoi pe trotuarele lumii și lumina abia se strecura atunci până la noi. Printre oamenii grăbiți vântul răzbătea greu număra ore și zile și răvășea frunze căzute în parcul gol. Aleile ne țineau minte trecerea și pe băncile goale umbrele nostre se țineau în continuare în brațe. Nu era nimeni în jur să fie martor la trecerea vieții prin sângele nostrum, numai Dumnezeu stătea la pândă din înaltul crucii bisericii din colț să ne prindă cu viața în zămbet…”Scrisori, scrisori poetul trimite ritmic și elegant în toate colțurile inimilor.În mai toate scrisorile poetul moroșan i se adresează iubitei. Normal, nu!„Din scrisoare(a) despre lumina salvatoare a morții” aflăm: „IUBITO din această noapte am început să mă obișnuiesc cu întunericul adânc al vieții”. Ajungând aici, „în întunericul adânc al vieții”, ”am început să merg spre lumina binefăcătoare a morții…”Ce metaforic „valsează” poetul! Știu și eu, dar și alții că ne pândește din întuneric pe la toate colțurile moartea, că face serviciu în ture pe autostrăzi, prin mulțimi, dar nu luminează, ci…..„stinge lumina”.Lumina binefăcătoare a scrierilor lui Romeo Roșiianu luminează până și umbra morții.Citiți-i scrierile, scrisorile, revistele… și veți fi înconjurați de lumină!Nu uită scriitorul nici „o lacrimă uscată pe gene”, căreia-i trimite … o scrisoare: „IUBITO, în noaptea în care am plans pe umărul tău ți-am pătat sufletul și cearceaful cu flori…”„IUBITO, pasărea vieții mele și-a frânt aripile și zborul ei către înalt se sfârșește în visul rămas…ne mai scrie poetul în „Scrisoare despre o pasăre cu aripa frântă în zbor”, unde mai aflăm: așa s-a încheiat noaptea printre umbrele reci…”Foarte multe scrisori trimite talentatul poet iubitei. Scrisorile lui Ioan Romeo Roșiianu sunt „scrisori” ale spiritului, chiar ale unui singur trup uneori, scrisori exprimate angelic în care printre multe te regăsești, „cetitorule”.Poetul maramureșan se simte bine printre elementele primordiale, pământ, foc, aer, apă. Se așează timid la masa „chinurilor” de unde sloboade iubitei scrisori, nesfiindu-se să ni le arate și nouă.Matur, cu forță și energie, dur cum mai lasă impresia uneori, devine mielușel când trimite scrisori iubitei. Până și poetului și cuvintelor sale, Romeo trimite o scrisoare …, dar tot iubitei i se adresează: „IUBITO ti-am zis de la-nceput că nu poți zbura aproape de soare fără să-ți arzi aripile…” Îmi amintesc că și eu i-am trimis „iubitei de-atunci” o scrisoare în care o rugam: „când vorbești cu mine să taci„!În cele peste 55 de scrisori din această carte superbă, ”Scrisori de dragoste neexpediată” – iată un titlu capcană al acestei cărți, poetul este un „totuna” cu iubita sa.Grijuliu cu persoana iubită, poetul, fie că este pe patul de spital, fie „din mijlocul catedralei”, ori în „toamna din sânge și trup”, îi trimite scrisori despre „cuvinte crescute și noi”, „despre raza rebelă de lună”, „despre tăcerea din cuvintele tale”, despre „frigul care a venit mai repede ca tine”, despre „întrebări și răspunsuri”, despre „bogăția lumească și sărăcia spirituală”, despre „căderea din rai”, despre „cuvinte și tăcerea din ele”, despre „mijlocul sălbatic al lumii”, despre „un suflet cu fermoarul tras până la gât”, chiar și despre „cuvântare și bluestem” trimite scrisori iubitei chiar și „despre sânii tăi și palmele mele…”Chiar dacă a publicat poezie, proză și eseu în Germania, Anglia, Franța, Spania, Italia, Bulgaria și multe alte țări, chiar dacă este ocupat cu multe și de toate, găsește, iată timp să trimită scrisori iubitei.Mai știm că Romeo Roșiianu a publicat de toate și multe în ziare, reviste din țară și străinătate.Noutatea acestor scrisori este o încununare a unei opere importante și interesante care îmbină armonios toate stilurile în care s-a reliefat în scrierile de până acum. Despre Ioan Romeo Roșiianu, prietenul Nicolae Scheianu, binecunoscut scriitor si critic literar spune: Poemele lui Ioan Romeo Roșiianu „sunt poeme de substanță și cu impact liric evident, care-l impun ca pe o voce ieșită din corul mare al cântăreților de strană”.Da. Prietenul meu moroșan, Romeo Roșiianu „cântă” mândru și frumos. Și Dorin Ploscaru remarcă: „Scrierile poetului sunt, iată, trimise din departele aducerii aminte în aproapele găsirii”, iar Marian Ilea, referitor la scrierea roșiiană, scrie: „Roșiianu revine în literature română cu o carte inedită într-un peisaj saturat de experimente”.Iată o sinceră părere a mea și a câtorva specialiști ai domeniului despre această carte, dar și derspre scrisurile roșiiene. Un scriitor din Porțile Nordului care impune și se impune „cu litere de tipar” în apanajul de vârf al culturii și literaturii românești.Felicitări Romeo Roșiianu!10112016Băile OlăneștiPuiu RăducanInsignifiante păreri despre cartea „Scrisori de dragoste neexpediată” a prietenului moroșan Ioan Romeo Roșiianu

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]