În anotimpul al cincilea
adica al nostru, al îndrăgostiţilor,
printre partituri noi,
strecuram sărutări fără întrebări
tăcerile nu mai erau elucubrante
răsăritul confundat cu asfinţitul
ne răsădea seminţe de drag
arătându-ne preţul iubirilor
şi-aşa te-am dorit o sculptură
din lutul meu, cu dalta mea,
după desenul meu, din dorinţa mea
în fiecare dimineaţă începută cu tine
mi-ai stat model şi din zi în zi
m-am îndrăgostit de opera mea,
tu erai plecată demult
în alt anotimp, în altă clepsidră,
un ochi plânge, o inimă zace
în lut alături de daltă şi desen
cu dorinţă de iertare şi reînvăţare
a pasului către un altfel de model
-->
Comentarii
Emilia, multumesc mult pentru lectura!
Elena, onorata de prezenta ta!
Ce frumos ai sculptat al cincilea anotimp! Felicitări!!
Cu bucuria lecturii!