dis de dimineață șantierul a ajuns
la blocul meu
cu zgomote și utilaje,
împart munca trei gealați și o funcționară
ce pare că suferă de agrofobie,
glasul său răsună mai puternic decât
slujba evlavioasă a unui popă
strigată din difuzor,
soarele uimit își numără razele
ciobite în mașini ce percutează
din asfaltul abia turnat,
de sub el se văd capetele a trei conducte
înecate în arteziana ivită din fibra lor,
salahorii se agită cu galeți să strângă apa,
sapă, se învârt, aleargă,
sub o mantie de rugină închid robinetul,
cazmale furibunde lovesc în țevi camuflate
circul reporneste precum un carusel de neoprit,
șiruri convergente de automobile agățate în trafic reclamă
identitatea timpului furat,
martor inofensiv Dumnezeu zâmbește.
-->
Comentarii
Cu scuzele de rigoare, doi primari mi-au năpădit gândurile cititnd aceste versuri - Nicușor Dan și Dominic Friț. De ce? Muncesc indivizii ăștia la primăriile unde poporul i-a girat de... transpiră sub limbă.
P.S. Dincolo de paralela, poate ușor deranjantă, chiar mi-a plăcut poezia. Felicitări!