Se naşte iubirea uitată undeva
E noaptea nopţilor când
- fereastră spre învierea zborului -
m-am deschis spre tine să făurim
o lume nouă,
pornind la ceas târziu al inimilor!
Un înger ne cântă poemul
din învelişul cuvintelor, prin care,
cu-atâtea culori, cerul ne pictează paşii
şi gândurile, păstrându-mă,
prin curenţii vieţii, o vie amintire,
peste toate timpurile.
Eşti mereu expeditorul
şi destinatarul unui nou vis,
însă izvorul va fi în fiecare din noi.
Pe drumul iubirii, umbrele mele
se-aşează uşor peste rănile tale deschise,
purtate de vieţi în mare taină,
din care vor răsări ghioceii
ca dintr-o primăvară eternă,
din licăr de ape,
din raze de soare, din căutările toate.
Simţi că viaţa
a luat-o pe un drum necunoscut.
Ce pasiuni adânci, neînţelese,
ies permanent de sub vălul bine aşezat
peste fiecare fibră de viaţă!
Parcă mă cauţi, acolo, în locurile
prin care-am mai trecut,
norii se risipesc,
întunericu-i spart de lumină,
cântecul flautului ce-aduce ploaia
se-aude în zările
ce se deschid-naintea ta,
porţile ferecate sunt zdrobite,
pe-un râu al speranţei curg
doruri nesfârşite,
în vârtejul Cerului îmbrăţişezi
un drum plin de stele,
o lacrimă îţi picură-n praful stelar.
În eternitatea nopţii
se mişcă vibraţia spre sufletele
amorţite de-atâta departe,
glasuri rostogolite curg,
urcă, se dizolvă.
Se naşte iubirea uitată, undeva,
pe raftul singurătăţi pustii.
În fâlfâiri de aripi,
imagini vii dansează în oglindă,
pătrunzi tot mai adânc,
ca-n transă - o bucurie mistică,
concave curbe, atingeri de lumină,
săruturi înflorite, risipă de vise,
furtuni, fulgere, eclipse,
străpunse doruri,
valuri de foc, explozii, artificii -
însingurarea apăruse să-ţi ţină
pulsul suspendat
pentru tot ceea ce urma.
Peste pietre de-ncercare curge apa,
universul tău moare
şi renaşte-n adevărul dorit.
Totul e încă ceaţă pe drumul
adânc nedefinit din noi,
în labirintul lăuntric
ai căutat o clipă pe undele tale,
mult prea adânci, din abisul lumilor mele.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Trec și iernile
Frigul iernii pe toți iar ne-a cumințit, Soarele coboară liniștit spre asfințit Vântul nu mai cântă deloc și a amuțit Adesea mă plimbam seara prin crâng Mă colorează razele Soarelui în amurg. Este frig dar și ușile toate sunt închise, În somn…
Citeste mai mult…Scriu și citesc într-o noapte
Scriu și citesc printre pleoapele obosite,Am multe rânduri scrise acum în minte,Încerc să înțeleg bine o carte mai nouă, Îmi place să citesc când ninge și plouă . Citesc și scriu despre gândurile plecate, Știu că multe au fost pe mine supărate, Să…
Citeste mai mult…Clipe împletite
Pe foi multe îngălbenite și de vreme,Liniștea nopții acum bine se așterne Ciupesc o coardă câteodată la vioară, Lampa arde dar este foarte frig afară . În orele târzii timpul peste noi toarce, Și im suflet deseori gândul se întoarce În cuibul…
Citeste mai mult…Vântul iernii înghețat
Vântul iernii iar se agăță și de ramuri,Stau câteva suflete liniștite la geamuri ,Dimineața mișcă pleoapele de brumă Pe drum și multă zăpadă iar se adună. În văzduhul rece un fulg tăcut zboară, Se aude un cântec frumos spre seară Printre ramurile…
Citeste mai mult…
Comentarii