SECRET NEDEZLEGAT continuare

- Silvia, de ce mă superi ? Eu nu mă recunosc sub această caracterizare.Ce se întâmplă cu tine ?
Nu am fost lângă tine mereu?
Silvia se apropie tristă de soț: iartă-mă iubitule, nu mă recunosc nici eu , atac, fac presupuneri. Mă simt vinovată, nu am fost acolo lângă micuț zi și noapte . Poate că l-aș fi apărat dacă eram lângă el!
- Astăzi nu se poate discuta cu tine, ai promis că termini cu lamentările. Nici eu, nici tu, nici micuţul, nu avem nici o vină. Cei vinovați ar trebui să plătească !
O zi rece de de primăvară îi întâmpină, făcând-o pe Silvia să strângă m-ai aproape de piept jacheta subțire. Încotro să mergem, unde vrei să te duc? întrebă Gaby
- Să mergem acolo sus , urcăm încet să pot simți mirosul frunzelor putrezite din pădure. Și tot acolo eu am speranța că voi simți mirosul primăverii.Așa ar trebui să simt că vine și pentru mine speranța. La început mă mulțumesc și cu speranța.
Privi în ochii puțin umezi ai soțului Doar vântul este cel care îmi aduce lacrimi în priviri, eu sunt deja împăcat cu soarta, nu fii îngrijorată pentru mine. Ești lângă mine și asta contează pentru mine. Ce m-aș fi făcut dacă vă pierdeam pe amândoi ? Doar știi prea bine și nu ai uitat că medicii nu au fost de acord cu o sarcină dusă de tine cu inima bolnavă.
_ Las-o pe ea, inima, nu-mi pasă de ea acum !
Desigur propoziția era spusă doar așa, fără logică, doar pentru a nu-și plânge de milă.
Ajunseră la marginea pădurii. Mici vlăstari de viitori vajnici copaci își arătau trupul fraged, ieșind din umezeala frunzișului nu de tot putrezit. Silvia deschise largă gura așteptând aerul primăvăratic să pătrundă în plămâni. Gaby dispăru în pădure. Se întoarse după câteva minute ținând în mâini câteva firave căpşoare de flori galbene. Îi întinse Silviei micul buchețel, nu înainte de ai spune să-l miroase, acolo se ascunde o bucățică de primăvară , zise el.
S-au întors după o oră poate două, mai plini de viață . Acolo lângă pădure au pus la cale viitoarele acţiuni ce credeau ei că trebuie să le facă. Vom înfia un copil, va fi pentru noi o mare zi de sărbătoare când micuțul sau micuța ne va intra în casă.
. Tu ai câteva zile de concediu medical.Te simți în stare să te duci la Direcția de Protecţie a Copilului să te informezi să afli, care sunt pașii ce trebuie să-i facem pentru înfiere?
Astăzi o să gătesc eu. Privește în frigider am pregătit deja zarzavatul pentru supă, și fac grătar. Deschise frigiderul scoțând un vas în care zarzavaturile așteptau cuminți să-și îndeplinească rolul.
Dar când ai pregătit zarzavatul, dragul meu ? Când eu dormeam încă ! Dragul meu, drag !
Îl sărută, apoi se așeză obosită pe canapea. Nu se simțea încă bine. Avea amețeli, se simțea slăbită. Doar opt zile trecură de la eveniment. Au gătit împreună, fiecare lucrând în liniște , văzându-și de treburi și încercând să uite, încercând întrezărească viitorul.
Mâine după ce mă voi întoarce de la Protecția Copilului, promit să îmi iau în serios treburile casei. Am neglijat multe în timpul sarcinii.
Au mâncat în liniște, apoi telefonul sună , un bun amic le ura o zi bună și făcea invitaţie pentru o onomastică.
Nu te supăra, Mihai, nu venim, soția nu se simte încă refăcută. La mulți ani sănătoși băiatului tău.
- Lasă-mă pe mine, spăl eu vasele!
- Ba nu, eu, ai spălat destul cât eu am stat în spital.
Ea rămase la vase, el își scoase un carnețel și începu să noteze ceva. Ea veni de la bucătărie, își spălă mâinile la baie, apoi se așeză lângă el. Ce scrii acolo ?
Fac niște planuri, imediat îți arăt. Va fi surpriză. Așa am hotărât să ne facem o planificare a acțiunilor noastre viitoare în ceea ce privește adopția. Dar primul pas îl faci tu mâine. Ne aduci primele informații.

Așa ,care va- să- zică,pornim la luptă. Am aflat de la cineva, o persoană pe care tu nu o cunoști că nu este ușor de înfiat un copil, uneori trece multă vreme pentru o adopție!
Și în acest timp acei micuți stau și așteaptă o mămică , un tătic ? Iar părinții orfani de copii stau și așteaptă , suferind ? Dragul meu înțeleg că este nevoie de timp pentru a verifica familia ce dorește să adopte, dar să nu se exagereze. Ființe umane stau și suferă în acel timp, hârțoage de tot felul pot să aștepte.
Dormiră puțin mai liniștiți. Apartamentul , la întoarcerea ei din spital, nu chiar în prima zi, dar cum se văzu în stare, îl aerisi bine, curăță covoarele, șterse praful , și ceea ce păru că lipsea casei și pe care ea le aduse, au fost florile . Multe , multe flori, inima ei o cerea. Poate duhul micuțului meu poposește în casă și să se simtă bine.
Să-i permite-mi Silviei să aibă această doză de speranță spirituală. E necesară, te ferește de cădere în prăpastia depresiei.
Gaby se trezi primul. În fiecare dimineață ei își făceau reciproc cafeaua, Intră în bucătăria în care, o ce minunat, nu mai erau vase lăsate de la cină, așa cum obișnuia el cât a fost singur. Acum fiecare obiect așezat la locul său, Făcu cafelele, puse două merdenele pe farfurioară,apoi intră ducând pe tavă micul dejun. Somnoroasă, Silvia se ridică în capul oaselor simțind aburii cafelei.
Ce harnic ești ! Mi-a fost dor de cafeaua noastră, acolo la maternitate..
S-au îmbrăcat și au pornit la drum
-- Te las în centru iubito, poți lua de aici tramvaiul până ajungi la Direcție.Te întorci singură, da ? Eu voi lucra până târziu, am lipsit câteva zile, trebuie să recuperez.
- Fii fără grijă! Îți telefonez eu , dacă am de spus ceva interesant, după ce mă intersectez cu domnii de la Direcție. Un sărut ușor i-a despărțit.
Ce și cum aș trece , peste toate astea fără să am lângă mine brațul puternic a lui Gabriel ?
Ne-a rămas ceva din acest zbucium îndurat, ne-a rămas încrederea și speranța. Dar nu speranța deșartă, ci speranța care se transformă, devenind realitate.
Ajunse în fața clădirii ,unde trebuie să afle care este drumul necesar înfierii.
Discută la un compartiment, la altul, apoi la al treilea.
Ieși tristă și disperată , aflând cât drum este de parcurs. -,, Și , să vă intre bine în cap, primul copil ce este la rând pentru înfiere, pe acela îl luați, altfel nu se poate. Vi-l dăm, după ce toate actele îndeplinesc condițiile cerute de noi, vă dăm copilul timp de șase luni, dacă nu faceți față vi-l luăm !
Iată aceasta este lista cu actele necesare înfierii. După ce dosarul este completat de ambii soți, veniți la noi și programăm pasul următor.
Astfel decurse discuția Silviei cu personalul Direcţiei de Protecția Copilului.
Se așeză obosită pe o bancă din primul parc ce-i ieși în cale.Afară soarele strălucea anemic, un vânt plăcut adia uscând pământul. Se ridică totuși, banca era rece, iar ea încă nu se simțea vindecată după naștere.
Cu inima speriată hotărî, să nu se lase ! Avea atât de multă nevoie să simtă în brațe un trup plăpând de copil. Privea cu disperare la cărucioarele în care mici căpşoare se întrezăreau ieșind din căciulițe.
Se plimbă gânditoare , apoi se auzi strigată pe nume. Se întoarse să recunoască persoana.
-, Silvia ! Ce este cu tine ? Am auzit că ai născut, Felicitări !Cum te simți ?
I-a fost nespus de greu să dea explicații.
- Draga mea, Petruța, tu nu ai aflat că mi-a murit copilașul, altfel nu mi-ai fi răscolit suferința cu întrebarea pusă de tine. Astăzi nu mă simt în stare să vorbesc despre mine și suferința mea, ne vom vedea mai încolo.
Petruța, o bună cunoştinţa de la serviciu, se scuză pentru gafa făcută, desigur ,nu cu intenție.
Și-au văzut de drum, fiecare cu supărarea sa. Sper să nu devin o nesuferită, doar nu sunt centru universului, fiecare dintre noi trece și prin necazuri ., dar să nu ne plângem de milă gândi Silvia.
Se îndreptă spre stația de tramvai, urcă și după trei stații coborî în apropierea casei sale.
Acasă pregăti de mâncare, răspunse la câteva apeluri telefonice, ridică din cutie, corespondența.
O zi plictisitoare. Ar fi citit ceva, dar după câteva pagini, renunță. Nu se concentra suficient.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie
21. (poezie, cybersonet)

~ ciclul Calendar ~
amor…
Acum 9 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - amor matinal cu iz de tragedie (cybersonet XLIII) în Cronopediada grup
Acum 9 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie
21. (poezie, cybersonet)

~ ciclul Calendar ~
amor…
Acum 2 ore
Pop Dorina a apreciat discuția lui Victor Bivolu THINK THANK 91 - careu definiții rezolvat în Hobby-Club Cronopedia
Acum 5 ore
Pop Dorina a apreciat discuția lui Victor Bivolu FARMECUL CARTOFILIEI – MEMORIA CĂRȚII POȘTALE – MINĂ DE AUR DIN LOCALITATEA UNGURENI, JUDEȚUL MARAMUREȘ în Hobby-Club Cronopedia
Acum 5 ore
Pop Dorina a apreciat discuția lui Victor Bivolu ISTORIE ȘI CULTURĂ PRIN FILATELIE – ORGANIZAȚIA DE PIONIERI în Hobby-Club Cronopedia
Acum 5 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
SURSA =…
Acum 19 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
La începutul lui august 1849 soarta revoluţiei maghiare devenea clară: odată cu intervenţia…
Acum 19 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Produsul prezentat aici este o medalie confecționată de firma privată orădeană Alex Sztankovits. Ea…
Acum 19 ore
Pop Dorina a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - dinspre ziuă (cybersonet XLI) în Cronopediada grup
Acum 20 ore
Ioan Muntean – singurătate în zori (cybersonet XLII) prin Cronopedia
Sursă: Ioan Muntean – singurătate în zori (cybersonet XLII) – Cronopediada grup – Cronopedia…
ieri
Ioan Muntean a postat o postare pe blog în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, noiembrie
20. (poezie, cybersonet)

~ ciclul Calendar ~
singurătate…
ieri
Mai Mult…
-->