Secretele lăsate la marginea uitării
pe rafturi nevăzute, întinse peste timp,
mai vin câteodată, cu valurile mării,
pe plaje fără visuri şi fără anotimp.
Noi am uitat de ele, era o toamnă rece,
venită fără veste cu vântul de la nord,
când trenul neuitării întârzia să plece
în aşteptarea surdă a unui fals acord.
Departe la cazarmă fanfara militară
ne amintea întruna că trenu-ntârziat,
în clipa fără oră, se va urni din gară,
lăsându-ne în cuget o urmă de păcat.
Păcatul neiertării ce încă ne aduce
o altă amintire la margine de gând,
pe notele fanfarei, oprită la răscruce,
s-adune neuitarea din apa fără prund.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc, distinse doamne Maria Ciobotariu și Aurora luchian!
Mult frumos liric întru amintire.
FELICITĂRI!
Cu bucuria lecturii,
Aurora
Cu aceeași admirație!