Sfărşit de toamnă ruginie,
frunzele căzute îşi pierd culoarea,
vântul le spulberă duşmănos,
ce nepăsător se-arată scrâşind din dinţi
faţă de durerea lor mută.
Aş vrea să mă metamorfozez într-o pasăre,
un Icar cu aripi imense de ceară,
să încep o călătorie măcar cu gândul
spre o altă dimensiune infinită.
Când dorul mă sfâşie,
căldura din inima ta -inima mea
să- mi topească aripile uriaşe,
să mă prăvălesc în abisul iubirii curate.
Sfârşitul toamnei ce-şi îngână prohodul
va fi avatarul care aşterne
liniştea pe rănile durerii trupului
şi a sufletului extrem de trist.
Comentarii