Gand de toamna tarzie

[maria]

Paşii îmi sunt nehotărâţi. Încerc să adun în jur gânduri lăsate la întâmplare. Le trezesc şi nedumerite mă urmează întrebându-se mereu, pe unde vor ajunge, ce vor mai răscoli, dacă vor trezi la rându-le alte gânduri ce mocnesc adunate în torente, curgând aiurea, ce-ar dărâma tot ce întâlnesc în calea lor lăsându-se auzite şi de altcineva. Ele se aud mereu, peste tot ! Şi eu le aud ! Mergând printre gânduri le chem să stăm de vorbă în linişte, la malul părăsit de iarbă verde, printre frunzele ce cad făcându-ne semn de rămas bun. Gânduri, gânduri... Îngăduitoare mă lăsa acum să privesc dansul toamnei, dansul coloritului din tot ce se desprinde la simple adieri de vânt. Simt amintirea lăsată pe crengile ce curg, rămase acum goale, cu dorinţa de a mai respira încă miresme risipite prin verdele pictat în toate nuanţele Simt dorul frunzelor când se prind din când în când pe ramuri triste, dezvelite, în derivă, înfrigurate a despărţire. Totul mă întâmpină cu largheţe, mă ademeneşte lângă copacul ce respiră a toamna, rămas şi el cu amintirile lui. Aici mă simt bine ! Îmi ridic ochii. Mă priveşte întrebător, de ce? Nu ştiu, aici am simţit ca şi gândurile mele sunt ca la ele acasă, doritoare de dorul uitat, poate tot aici. Şi stau... stau cu el să-i simt amintirea din privirea lui căzută. Vreau să ne povestim despre... multe. Gânduri se rostuiesc în poveşti urzite cu amintiri regăsite prin toamnă târzie. Unele se vor a fi şterse, altele se vor amintiri din poveşti trăite aievea, atunci, altădată, sau acum, sau mai târziu sau niciodată. Simt gustul dulce/amar din cuvintele rostite încet, să nu se încurce prin sângele ce pulsează emotiv de atâta dorinţa, de a gusta la rându-i povesti şi povesti rămase codificate prin el. Simt mirosul de parfum, licoare zămislită din iubirea ce mă-mbrac cu voaluri de mătase, pentru a fi din nou dezbrăcată, tot din iubire. Simt adierile de vânt alintându-se rebele printre şuviţele de păr, jucându-se ştrengăresc pe buze, pe chip, ascunzându-mi privirea. Închid ochii. Simt privirea gandurilor ce ma-nvăluie ascuns printre frunzele ce cad, pline de amintirile lor, contopindu-se cu ale mele. Totul stă metamorfozat prin gânduri ce vor să-şi termine frumos povestea, sau să-şi ia adio, sau... Tresar ! Mă ploua cu frânturi de idei ce se nasc timid, scrise în culori vii, pline de zâmbet şi cald. Le vreau ! Privesc toamna şi copacul rămas trist. Caut gânduri de toamna scrise cu zâmbet, caut căldura din tot ce trebuie povestit. Vreau poveşti cu amintiri frumoase, din gânduri lăsate peste tot, odat ,acum  si mai taziu,acolo, sau tot acolo, sub privirea copacului meu. Revin ! MARIA B.,25.11.2011

[maria]

 Ioan , multumesc  pentru tot, si pentru citire dar si pentru filmulete, si toate-s zise deodata ( daca s-ar putea, numa) ! 

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[maria]

 Multumesc Camelia ,multumesc George!

[Camelia C]

Frumos eseu, ca sufletul tau, Maria! Felicitari!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]