Și totuși, tu ai fost cel ce m-ai chemat cu o ultimă rugă,
Și ruga ta tainică, șoptită prin gânduri șuvoi
Și-a adus către mine rodul arcuit de lumină
Într-un veșnic început ce-a purtat Altarul din noi.
Și totuși, tu ai fost cel ce mi-a protejat
Fiecare bucățică de suflet din mine.
Și totuși, tu ai fost cel ce inima mi-a aflat
Și a păstrat-o ascunsă în dorul din tine.
Și totuși tu ai fost cel ce mi-a ascultat toate întrebările mele,
Născute din abisul iubirii tot mai grele,
Născute în zilele si nopțile răsfrânte-n negarea
De a te fi găsit prea târziu, când așteptam plecarea…
Și totuși, tu mi-ai cuprins mâna în palmele tale fierbinți,
Degetele noastre perechi se împreunau cât într-o mie de vieți
Într-o poveste nescrisă, fără speranță,
Ce pe Pământ nu avea nicicând să se mai nască.
Și totuși, tu m-ai înțeles când i-am spus timpului de tine,
Tu m-ai simțit când pășeam pe drumul Crucii tale,
Fiindcă chiar atunci ai început să cânți duios la chitară
Armonii de credință și pace prin poarta stelară.
Si totuși, tu ai fost cel ce m-ai iertat
Atât de blând, de sincer și curat.
Tu, cu alte tale lacrimi ascunse-n pleoape
Mi-ai dăruit tot Cerul răsfrânt în ale mele palme.
Mihaela Manta
31.07.2023
-->
Comentarii
"Şi totuşi..." versuriule vin ca nişte confirmări, acceptări şi de ce nu împliniri.
Dacă vă place scrisul, aveţitimp şi vă încumetaţi la o provocare vă invit la un maraton literar. Detalii găsiţi aici: CRONOPEDIADA.
Pentru orice detalii mă puteţi contactaa prin comentarii sau mesaje.