Vântul concertează sub fereastra mea,
simfonia înfăşoară noaptea de vară,
ca un dirijor ridică bagheta de catifea,
iar miresmele teilor mă împresoară.
Fuioarele parfumate destramă umbre,
ce se caţără pe ziduri de nostalgie,
doar că unele-s inodore, chiar sumbre,
dar le voi împleti-n versuri, ca elegie.
Vântul neobosit, dirijează florile de tei,
într-o simfonie cu acorduri parfumate,
iar miresmele alintă genele ochilor mei
şi sub pleoape, aromele devin sonate.
În gânduri adie parfum de tei eminescian,
un regal al poetului hărazit ,,nepereche''
dar îi adulmec prospeţimea-n fiecare an,
căci miresmele de tei sunt făr' de pereche.
14 Iunie 2017 - MIT

Comentarii