Cerul e sugrumat iarăși de nori,
Zarea s-a preschimbat în vatră,
Vântul nu este chip să-l ignori,
Iar picurii sunt duri ca și-o piatră.
Norii parcă-s cirezi nestăpânite
Alergând prin aerul rarefiat, ridat,
Ploaia bate sacadat din copite,
Pământul, din nou, e dezmierdat.
Ropotul ploii se destramă în note,
Portativul hidrologic prinde contur,
Picurii săltăreții se-ntrec în chiote,
Iar apele împânzesc totu-mprejur.
Norii-și varsă amarul până la fund,
În pâlnia cerului, fără de dușmănie,
Murmurul picurilor e tot mai profund
Și ploaia metamorfozată în simfonie.
12 Iulie 2019 - MIT
( Pictura: PLOAIA - Carolina Ocinschi Gogalniceanu )
Comentarii
Tuturor, multe mulțumiri pentru popas, semn de apreciere și comentariu!
Felicitări mii!
Interesantă simfonie. Felicitări!