sunt
plin de vise frumoase trezite devreme
târât fără milă printre așchii de timp
ca o scrisoare deschisă oricărei teme
un schilod dansând prea contratimp
piatră tocită de pâinea caldă de mâine
zăpadă topită sub pași mult prea grăbiți
durere închisă în coadă voioasă de câine
lacrimă dulce amară cursă între dinți
un orator cu buze în formă de cicatrici
lăutarul umil ce cântă la mesele goale
fără de spini umil dezbrăcat bietul arici
ori sărbătoare prea fadă fără sarmale
biserică goală închinată la sfântul altar
tristețea mi-e cea mai incurabilă boală
focul ce e intens ieșit din umed amnar
încă o treaptă celsius în sus pe o scală
licoare de stele fermentate pe seară
zeamă de argint din lună uimită de zi
iubire te rog crud condamnă-mă iară
la sentința pe viață de din nou a iubi
24 02 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Cu drag Mihaela!
licoare de stele fermentate pe seară
zeamă de argint din lună uimită de zi
iubire te rog crud condamnă-mă iară
la sentinţa de viaţă de din nou a iubi.
Cu drag Lenus!
Frumos poem