singurătăţile atârnă ca un păianjen

 

stau lângă fereastra deschisă şi
cotrobăi printre amintiri
dincolo geamul
picură în ritm de hip - hop
suport din ce în ce mai greu ploaia

suferinţa atârnă în mine ca un tablou

mi-e frig poate am nevoie de
puţină căldură fie şi pentru
o singură noapte sau poate
mai firesc de o inimă
doar atât cât să mai pot
vorbi cu Dumnezeu

deasupra tuturor lucrurilor
aud voci parcă o aud pe bunica
vorbind despre singurătăţi
ultima oară cînd am văzut-o
avea ochii închişi
şi era îmbrăcată altfel
şi oamenii
erau îmbrăcaţi altfel
(pe drumul dintre casă şi pruni
singurătăţile se înghionteau pe furiş)
poate de aceea nu am mai văzut-o pe bunica

în mine se derulează un film

ploaia interminabilă îmi strică vederea
şi o linişte îmi apasă pieptul
aerul greu vibrează
se face întuneric
mi-e teamă
e prima oară când mi-e teamă

încerc să îngenunchez dar nu ştiu
dacă îmi voi termina rugăciunea

încă plouă...

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • camelia c.

    mulţumiri de suflet.

    toată stima

  • Cu apreciereSmile.gif

  • camelia c.
    mulţumesc pentru trecere şi modul în care ai văzut şi interpretat această stare.

    cu sinceritate,

  • ion burhan,

    mulţumiri pentru aprecieri. sunt onorat.

    multă stimă

  • maria bratu,

    sunt încântat de trecere şi de acest comm deosebit din care ţâşneşte iubirea pentru cuvânt.

    multă stimă,

  • In intuneric,singuratatea isi tese panza de paianjen...

    singuratate-x.jpg

  •  Inca scrieti din plinul emotional care  detine primordialitatea in textele dumneavoastra  si bine procedati...Acelasi lirism de buna calitate pe care vi-l stiam. Bucuros de reintalnire!

  •  ploua inca...

    pentru mine, pentru tine, pentru...

     a gati frumos cu perle de ploaie

    minunatie de impiejanis

    ca fractali multiplicati 

    unde doar painjenul cunoaste

    misterul  lor

    trebuie doar sa inteleg devenirea

    aud prin mine un gand

    pornit din inima ce incepe

    sa pulseze ceva

    ceva ce seamana a traire

    nu este ce stiam

    nu

    este iubirea

    incepe timida sa miroasa

    a viata

    uitata pana nu demult intr-un gonglomerat

    de incurcaturi ramase ele insele

    singure

    privind doar la paiajenul

    ce sta la panda

    la fel de singur

    este atat de trist mesajul ,dar atat de frumos poemul tau! cu mare drag am citi aci, cu mare drag am scris ce am simtit eu ,iarta si constructia comentariului, dar  este scris cu sufletul mic ,mic ,mic cocolosit in pumnul meu tinut la piept sa planga in liniste!! 

  • mihaela mosneanu,

    onorat de vizită şi semn.

    şi mulţumiri pentru pasajul selectat.

    consideraţie şi multă stimă,

  • anca tanase,

    mulţumesc pentru revenire în pagina mea.

    da, uneori comoditatea face victime colaterale în detrimentul a tot ceea ce e frumos.

    multă stimă,

Acest răspuns a fost șters.
-->