stau lângă fereastra deschisă şi
cotrobăi printre amintiri
dincolo geamul
picură în ritm de hip - hop
suport din ce în ce mai greu ploaia
suferinţa atârnă în mine ca un tablou
mi-e frig poate am nevoie de
puţină căldură fie şi pentru
o singură noapte sau poate
mai firesc de o inimă
doar atât cât să mai pot
vorbi cu Dumnezeu
deasupra tuturor lucrurilor
aud voci parcă o aud pe bunica
vorbind despre singurătăţi
ultima oară cînd am văzut-o
avea ochii închişi
şi era îmbrăcată altfel
şi oamenii
erau îmbrăcaţi altfel
(pe drumul dintre casă şi pruni
singurătăţile se înghionteau pe furiş)
poate de aceea nu am mai văzut-o pe bunica
în mine se derulează un film
ploaia interminabilă îmi strică vederea
şi o linişte îmi apasă pieptul
aerul greu vibrează
se face întuneric
mi-e teamă
e prima oară când mi-e teamă
încerc să îngenunchez dar nu ştiu
dacă îmi voi termina rugăciunea
încă plouă...
Comentarii
camelia c.
mulţumiri de suflet.
toată stima
Cu apreciere
camelia c.
mulţumesc pentru trecere şi modul în care ai văzut şi interpretat această stare.
cu sinceritate,
ion burhan,
mulţumiri pentru aprecieri. sunt onorat.
multă stimă
maria bratu,
sunt încântat de trecere şi de acest comm deosebit din care ţâşneşte iubirea pentru cuvânt.
multă stimă,
In intuneric,singuratatea isi tese panza de paianjen...
Inca scrieti din plinul emotional care detine primordialitatea in textele dumneavoastra si bine procedati...Acelasi lirism de buna calitate pe care vi-l stiam. Bucuros de reintalnire!
ploua inca...
pentru mine, pentru tine, pentru...
a gati frumos cu perle de ploaie
minunatie de impiejanis
ca fractali multiplicati
unde doar painjenul cunoaste
misterul lor
trebuie doar sa inteleg devenirea
aud prin mine un gand
pornit din inima ce incepe
sa pulseze ceva
ceva ce seamana a traire
nu este ce stiam
nu
este iubirea
incepe timida sa miroasa
a viata
uitata pana nu demult intr-un gonglomerat
de incurcaturi ramase ele insele
singure
privind doar la paiajenul
ce sta la panda
la fel de singur
este atat de trist mesajul ,dar atat de frumos poemul tau! cu mare drag am citi aci, cu mare drag am scris ce am simtit eu ,iarta si constructia comentariului, dar este scris cu sufletul mic ,mic ,mic cocolosit in pumnul meu tinut la piept sa planga in liniste!!
mihaela mosneanu,
onorat de vizită şi semn.
şi mulţumiri pentru pasajul selectat.
consideraţie şi multă stimă,
anca tanase,
mulţumesc pentru revenire în pagina mea.
da, uneori comoditatea face victime colaterale în detrimentul a tot ceea ce e frumos.
multă stimă,